CODUL CIVIL din 26 noiembrie 1864 *)

actualizat pana la data de 1 mai 2001

Emitent      : PARLAMENTUL

 

-------

    *) Codul Civil a fost decretat la 26 noiembrie 1864, promulgat la 4 decembrie 1864 si pus in aplicare la 1 decembrie 1865.

     Forma preluata reprezinta textul oficial al Codului Civil editat de Ministerul Justitiei in anul 1981, pe care au fost operate trimiteri la legislatia in vigoare la data de 1 septembrie 1996.

 

  

CUPRINS

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 TITLUL PRELIMINAR

    DESPRE EFECTELE SI APLICAREA LEGILOR IN GENERE

 

    ART. 1

    Legea dispune numai pentru viitor; ea n-are putere retroactiva. (Cod civil 1589, 1911).

 

-------

    A se vedea si art. 15 alin. (2) din Constitutia Romaniei, adoptata la 8 decembrie 1991 si publicata in Monitorul Oficial nr. 233 din 21 noiembrie 1991.

 

    ART. 2

    (Abrogat expres prin art. 183 din Legea nr. 105/1992 cu privire la reglementarea raporturilor de drept international privat, publicata in Monitorul Oficial nr. 245 din 1 octombrie 1992.)

    ART. 3

    Judecatorul care va refuza de a judeca, sub cuvant ca legea nu prevede, sau ca este intunecata sau neindestulatoare, va putea fi urmarit ca culpabil de denegare de dreptate.

    ART. 4

    Este oprit judecatorului de a se pronunta, in hotararile ce da, prin cale de dispozitii generale si reglementare, asupra cauzelor ce-i sunt supuse. (Cod civil 1201.)

    ART. 5

    Nu se poate deroga prin conventii sau dispozitii particulare*), la legile care intereseaza ordinea publica si bunele moravuri. (Cod civil 620, 702, 728, 803, 839, 965 alin. 2, 968, 1008, 1010, 1089, 1471, 1492, 1495 alin. 2, 1498, 1513, 1636, 1689, 1838.)

 

--------

    *) Acte juridice unilaterale.

 

    CARTEA I

    DESPRE PERSOANE

 

    Titlul I

    DESPRE DREPTURILE CIVILE SI DESPRE NATURALIZARE

 

    CAP. 1

    Despre bucurarea de drepturile civile si despre naturalizare

 

    ART. 6-16

    (Abrogate prin art. 54 al Legii din 24.II.1924 privitoare la dobandirea si pierderea nationalitatii romane).

 

    CAP. 2

    Despre pierderea drepturilor civile prin pierderea calitatii de roman

 

    ART. 17-20

    (Abrogate prin art. 54 al Legii din 24.II.1924 privitoare la dobandirea si pierderea nationalitatii romane).

 

    Titlul II

    DESPRE ACTELE STARII CIVILE

 

    ART. 21-86

    (Abrogate prin art. 124 al Legii din 25.II.1928 privitoare la actele starii civile).

 

    Titlul III

    DESPRE DOMICILIU

 

    ART. 87-97

    (Abrogate expres prin art. 49 al Decretului nr. 32 din 31.I.1954 pentru punerea in aplicare a Codului familiei si a Decretului privitor la persoanele fizice si persoanele juridice).

 

    Titlul IV

    DESPRE ABSENTI, ADICA CEI CARE LIPSESC DE LA LOCUL LOR

 

    CAP. 1

    Despre absenta prezumata

 

    ART. 98-100

    (Abrogate implicit prin Legea nr. 173 din 4.III.1941 pentru declararea mortii prezumate a celor disparuti, si, in mod expres, prin Decretul nr. 339 din 23.XI.1948 privitor la declararea mortii prezumate a celor disparuti cu ocazia razboiului, in afara zonei interioare).

 

    CAP. 2

    Despre declararea absentei

 

    ART. 101-105

    (Abrogate implicit prin Legea nr. 173 din 4.III.1941 pentru declararea mortii prezumate a celor disparuti, si, in mod expres, prin Decretul nr. 339 din 23.XI.1948 privitor la declararea mortii prezumate a celor disparuti cu ocazia razboiului, in afara zonei interioare).

 

    CAP. 3

    Despre efectele absentei

 

    ART. 106-123

    (Abrogate implicit prin Legea nr. 173 din 4.III.1941 pentru declararea mortii prezumate a celor disparuti, si, in mod expres, prin Decretul nr. 339 din 23.XI.1948 privitor la declararea mortii prezumate a celor disparuti cu ocazia razboiului, in afara zonei interioare).

 

    CAP. 4

    Despre privegherea copiilor minori ai tatalui care a disparut

 

    ART. 124-126

    (Abrogate prin art. 49 al Decretului nr. 32 din 31.I.1954 pentru punerea in aplicare a Codului familiei si a Decretului privitor la persoanele fizice si persoanele juridice).

 

    Titlul V

    DESPRE CASATORIE

 

    CAP. 1

    Despre insusirile si conditiile necesare spre a se putea savarsi casatoria

 

    ART. 127-133

    (Abrogate expres prin Decretul-Lege nr. 9/1989 privind abrogarea unor acte normative, publicat in Monitorul Oficial nr. 9 din 31 decembrie 1989.)

    ART. 134

    (Abrogat expres prin Decretul-Lege privind abrogarea unor acte normative nr. 9/1989, publicat in Monitorul Oficial nr. 9 din 31 decembrie 1989).

    ART. 135-138

    (Abrogate prin Legea din 15.III.1906).

    ART. 139

    (Abrogat prin art. 49 al Decretului nr. 32 din 31.I.1954 pentru punerea in aplicare a Codului familiei si a Decretului privitor la persoanele fizice si persoanele juridice).

    ART. 140

    (Abrogat prin Legea din 15.III.1906).

    ART. 141

    (Abrogat prin art. 49 al Decretului nr. 32 din 31.I.1954 pentru punerea in aplicare a Codului familiei si a Decretului privitor la persoanele fizice si persoanele juridice).

    ART. 142

    (Abrogat prin Legea din 15.III.1906).

    ART. 143-150

    (Abrogate prin art. 49 al Decretului nr. 32 din 31.I.1954 pentru punerea in aplicare a Codului familiei si a Decretului privitor la persoanele fizice si persoanele juridice.)

 

    CAP. 2

    Despre formalitatile relative la celebrarea casatoriei

 

    ART. 151-152

    (Abrogate prin art. 124 al Legii din 25.II.1928 privitoare la actele starii civile).

 

    CAP. 3

    Despre opozitii la casatorie

 

    ART. 153-161

    (Abrogate prin art. 124 al Legii din 25.II.1928).

 

    CAP. 4

    Despre cereri de nulitate a casatoriei

 

    ART. 162-184

    (Abrogate prin art. 49 al Decretului nr. 32 din 31.I.1954 pentru punerea in aplicare a Codului familiei si a Decretului privitor la persoanele fizice si persoanele juridice).

 

    CAP. 5

    Despre obligatiile ce izvorasc din casatorie

 

    ART. 185-193

    (Abrogate prin art. 49 al Decretului nr. 32 din 31.I.1954 pentru punerea in aplicare a Codului familiei si a Decretului privitor la persoanele fizice si persoanele juridice).

 

    CAP. 6

    Despre drepturile si datoriile respective ale sotilor

 

    ART. 194-196

    (Abrogate expres prin art. 49 al Decretului nr. 32 din 31.I.1954 pentru punerea in aplicare a Codului familiei si a Decretului privitor la persoanele fizice si persoanele juridice).

    ART. 197-208

    (Abrogate prin Legea nr. 96 din 20.IV.1932 privitoare la ridicarea incapacitatii civile a femeii maritate).

 

    CAP. 7

    Despre desfacerea casatoriei

 

    ART. 209

    (Abrogat prin art. 49 al Decretului nr. 32 din 31.I.1954 pentru punerea in aplicare a Codului familiei si a Decretului privitor la persoanele fizice si persoanele juridice).

 

    CAP. 8

    Despre a doua casatorie

 

    ART. 210

    (Abrogat prin art. 49 al Decretului nr. 32 din 31.I.1954 pentru punerea in aplicare a Codului familiei si a Decretului privitor la persoanele fizice si persoanele juridice).

 

    Titlul VI

    DESPRE DESPARTENIE

 

    CAP. 1

    Despre cauzele desparteniei

 

    ART. 211-213

    (Abrogate prin art. 49 al Decretului nr. 32 din 31.I.1954 pentru punerea in aplicare a Codului familiei si a Decretului privitor la persoanele fizice si persoanele juridice).

    ART. 214

    (Abrogat implicit prin Legea nr. 18 din 12.II.1948 pentru modificarea Codului de procedura civila - drept urmare a abrogarii exprese a art. 254-276 din Codul civil - si abrogat expres prin art. 49 al Decretului nr. 32 din 31.I.1954 pentru punerea in aplicare a Codului familiei si a Decretului privitor la persoanele fizice si persoanele juridice).

    ART. 215

    (Abrogat prin art. 49 al Decretului nr. 32 din 31.I.1954 pentru punerea in aplicare a Codului familiei si a Decretului privitor la persoanele fizice si persoanele juridice).

 

    CAP. 2

    Despre despartenie pentru cauza determinata

 

    ART. 216-233

    (Abrogate prin art. 78 al Legii nr. 394 din 23.VI.1943 pentru accelerarea judecatilor).

    ART. 234

    (Abrogat prin art. VI al Legii nr. 18 din 12.II.1948 pentru modificarea Codului de procedura civila).

    ART. 235-240

    (Abrogate prin art. 78 al Legii nr. 394 din 23.VI.1943 pentru accelerarea judecatilor).

    ART. 241-242

    (Abrogate prin art. VI al Legii nr. 18 din 12.II.1948 pentru modificarea Codului de procedura civila).

    ART. 243-245

    (Abrogate prin art. 78 al Legii nr. 394 din 23.VI.1943 pentru accelerarea judecatilor).

    ART. 246-248

    (Abrogate prin art. VI al Legii nr. 18 din 12.II.1948 pentru modificarea Codului de procedura civila).

    ART. 249-250

    (Abrogate implicit prin Legea nr. 18 din 12.II.1948 pentru modificarea Codului de procedura civila - drept urmare a modificarii art. 613 Cod procedura civila - si abrogate expres prin art. 49 al Decretului nr. 32 din 31.I.1954 pentru punerea in aplicare a Codului familiei si a Decretului privitor la persoanele fizice si persoanele juridice).

    ART. 251-253

    (Abrogate prin art. VI al Legii nr. 18 din 12.II.1948 pentru modificarea Codului de procedura civila).

 

    CAP. 3

    Despre despartenia prin consimtamantul mutual

 

    ART. 254-267

    (Abrogate prin art. VI al Legii nr. 18 din 12.II.1948 pentru modificarea Codului de procedura civila).

    ART. 268

    (Abrogat implicit prin Legea din 29.X.1877 asupra atributiilor ministerului public si expres prin art. VI al Legii nr. 18 din 12.II.1948 pentru modificarea Codului de procedura civila).

    ART. 269-270

    (Abrogate prin art. VI al Legii nr. 18 din 12.II.1948 pentru modificarea Codului de procedura civila).

    ART. 271-272

    (Abrogate implicit prin Legea din 29.X.1877 asupra atributiilor ministerului public si expres prin art. VI al Legii nr. 18 din 12.II.1948 pentru modificarea Codului de procedura civila).

    ART. 273-276

    (Abrogate prin art. VI al Legii nr. 18 din 12.II.1948 pentru modificarea Codului de procedura civila).

 

    CAP. 4

    Despre efectele desparteniei

 

    ART. 277

    (Abrogat prin Legea nr. 249 din 4.VI.1945 pentru abrogarea art. 277 Cod civil).

    ART. 278

    (Abrogat prin art. 49 al Decretului nr. 32 din 31.I.1954 pentru punerea in aplicare a Codului familiei si a Decretului privitor la persoanele fizice si persoanele juridice).

    ART. 279

    (Abrogat prin Legea din 15.III.1906).

    ART. 280-284

    (Abrogate prin art. 49 al Decretului nr. 32 din 31.I.1954 pentru punerea in aplicare a Codului familiei si a Decretului privitor la persoanele fizice si persoanele juridice).

    ART. 285

    (Abrogat prin art. VI al Legii nr. 18 din 12.II.1948 pentru modificarea Codului de procedura civila).

 

    Titlul VII

    DESPRE PATERNITATE SI DESPRE FILIATIUNI

 

    CAP. 1

    Despre filiatiunea copiilor legitimi nascuti sau conceputi in casatorie

 

    ART. 286-291

    (Abrogate prin art. 49 al Decretului nr. 32 din 31.I.1954 pentru punerea in aplicare a Codului familiei si a Decretului privitor la persoanele fizice si persoanele juridice).

 

    CAP. 2

    Despre dovedirea filiatiunii copiilor legitimi

 

    ART. 292-303

    (Abrogate prin art. 49 al Decretului nr. 32 din 31.I.1954 pentru punerea in aplicare a Codului familiei si a Decretului privitor la persoanele fizice si persoanele juridice).

 

    CAP. 3

    Despre copiii naturali

 

    ART. 304-308

    (Abrogate prin art. 22 al Decretului nr. 130 din 2.IV.1949 pentru reglementarea conditiei juridice a copilului natural).

 

    Titlul VIII

    DESPRE ADOPTIE

 

    ART. 309-320

    (Abrogate prin art. 49 al Decretului nr. 32 din 31.I.1954 pentru punerea in aplicare a Codului familiei si a Decretului privitor la persoanele fizice si persoanele juridice).

    ART. 321-322

    (Abrogate prin Legea din 15.III.1906).

    ART. 323

    (Abrogat prin art. 49 al Decretului nr. 32 din 31.I.1954 privitor la punerea in aplicare a Codului familiei si a Decretului privitor la persoanele fizice si persoanele juridice).

    ART. 324

    (Abrogat prin Legea din 15.III.1906).

 

    Titlul IX

    DESPRE PUTEREA PARINTEASCA

 

    ART. 325-341

    (Abrogate expres prin art. 49 al Decretului nr. 32 din 31.I.1954 pentru punerea in aplicare a Codului familiei si a Decretului privitor la persoanele fizice si persoanele juridice).

 

    Titlul X

    DESPRE MINORITATE, DESPRE TUTELA SI DESPRE EMANCIPARE

 

    CAP. 1

    Despre minoritate

 

    ART. 342

    (Abrogat prin art. 49 al Decretului nr. 32 din 31.I.1954 pentru punerea in aplicare a Codului familiei si a Decretului privitor la persoanele fizice si persoanele juridice).

 

    CAP. 2

    Despre tutela

 

    ART. 343-420

    (Abrogate expres prin art. 49 al Decretului nr. 32 din 31.I.1954 pentru punerea in aplicare a Codului familiei si a Decretului privitor la persoanele fizice si persoanele juridice).

 

    CAP. 3

    Despre emancipare

 

    ART. 421-433

    (Abrogate prin art. V al Decretului nr. 185 din 30.IV.1949 pentru modificarea si abrogarea unor dispozitii privitoare la majorat, la capacitate in materia contractelor de munca si emancipare).

 

    Titlul XI

    DESPRE MAJORITATE, DESPRE INTERDICTIE SI DESPRE CONSILIUL JUDICIAR

 

    CAP. 1

    Despre majoritate

 

    ART. 434

    (Abrogat prin art. 49 al Decretului nr. 32 din 31.I.1954 pentru punerea in aplicare a Codului familiei si a Decretului privitor la persoanele fizice si persoanele juridice).

 

    CAP. 2

    Despre interdictie

 

    ART. 435-457

    (Abrogate expres prin art. 49 al Decretului nr. 32 din 31.I.1954 pentru punerea in aplicare a Codului familiei si a Decretului privitor la persoanele fizice si persoanele juridice).

 

    CAP. 3

    Despre consiliile judiciare

 

    ART. 458-460

    (Abrogate prin art. 49 al Decretului nr. 32 din 31.I.1954 pentru punerea in aplicare a Codului familiei si a Decretului privitor la persoanele fizice si persoanele juridice).

 

    CARTEA II

    DESPRE BUNURI SI DESPRE OSEBITELE MODIFICARI ALE PROPRIETATII

 

    Titlul I

    DESPRE DISTINCTIUNEA BUNURILOR

 

    ART. 461

    Toate bunurile sunt mobile sau imobile. (Cod civil, 462 si urm., 472 si urm., 489 si urm., 1295, 1315 si urm., 1685, 1727 si urm., 1751, 1824 si urm., 1895 si urm., 1909).

 

--------

    A se vedea si Legea nr. 105/1992 cu privire la reglementarea raporturilor de drept international privat, publicata in Monitorul Oficial nr. 245 din 1 octombrie 1992, art. 50.

 

    CAP. 1

    Despre imobile

 

    ART. 462

    Bunurile sunt imobile sau prin natura lor, sau prin destinatia lor, sau prin obiectul la care ele se aplica. (Cod civil, 463-465 alin. 1, 468-470, 471, 482-499, 576, 717, 718, 760, 765, 770, 771, 773, 783, 894, 902-903, 995, 1108, 1166, 1295, 1315, 1327, 1348, 1349, 1366, 1496, 1517, 1660, 1721, 1729, 1737-1745, 1746 si urm., 1777, 1818, 1895).

 

--------

    A se vedea si Legea nr. 105/1992 cu privire la reglementarea raporturilor de drept international privat, publicata in Monitorul Oficial nr. 245 din 1 octombrie 1992, art. 51.

 

    ART. 463

    Fondurile de pamant si cladirile sunt imobile prin natura lor. (Cod civil 464, 465, 469, 470).

    ART. 464

    Morile de vant, sau de apa, asezate pe stalpi, sunt imobile prin natura lor. (Cod civil 462).

    ART. 465

    Recoltele care inca se tin de radacini, si fructele de pe arbori, neculese inca, sunt asemenea imobile.

    Indata ce recoltele se vor taia si fructele se vor culege, sunt mobile. (Cod civil 463, 466, 472 si urm., 972, 1295, 1730(.

    ART. 466

    Arborii ce se taie devin mobile. (Cod civil 465, 473, si 529 si urm.).

    ART. 467

    Animalele ce proprietarul fondului da arendasului pentru cultura, sunt imobile pe cat timp li se pastreaza destinatia lor. (Cod civil 462, 468).

 

--------

    1. A se vedea si Legea nr. 16/1994 a arendarii, publicata in Monitorul Oficial nr. 91 din 7 aprilie 1994, astfel cum a fost modificata si completata prin Legea nr. 65/1998, publicata in Monitorul Oficial nr. 126 din 26 martie 1998.

    2. A se vedea si art. 6 alin. (4) din Legea nr. 99/1999 privind unele masuri pentru accelerarea reformei economice, publicata in Monitorul Oficial nr. 236 din 27 mai 1999.

 

    ART. 468

    Obiectele ce proprietarul unui fond a pus pe el pentru serviciul si exploatarea acestui fond sunt imobile prin destinatie.

    Astfel sunt imobile prin destinatie, cand ele s-au pus de proprietar pentru serviciul si exploatarea fondului:

    - animalele afectate la cultura;

    - instrumente aratoare;

    - semintele date arendasilor sau colonilor partiari*);

    - porumbii din porumbarie;

    - lapinii**) tinuti pe langa casa;

    - stupii cu roi;

    - pestele din iaz (helesteie);

    - teascurile, cladirile, alambicurile, cazile si vasele;

    - instrumentele necesare pentru exploatarea fierariilor, fabricilor de hartie si altor uzine;

    - paiele si gunoaiele.

    Mai sunt imobile prin destinatie toate efectele mobiliare***) ce proprietarul a asezat catre fond in perpetuu. (Cod civil 462, 469, 1750, 1824).

 

-------

    *) Dijmasi.

    **) Iepuri de casa.

    ***) Lucruri mobile.

 

 

-------

    A se vedea nota 2 de la art. 467.

 

    ART. 469

    Proprietarul se presupune ca a asezat catre fond in perpetuu efecte mobiliare*), cand acestea sunt intarite cu gips, var sau ciment, sau cand ele nu se pot scoate fara a se strica sau deteriora partea fondului catre care sunt asezate.

    Oglinzile unui apartament se presupun asezate in perpetuu, cand parchetul pe care ele stau este una cu boaseria**) camerei.

    Aceasta se aplica si la tablouri si alte ornamente.

    Statuile sunt imobile cand ele sunt asezate inadins, chiar cand ele s-ar putea scoate fara fractura sau deteriorare. (Cod civil 468, 1325, 1750, 1824).

 

-------

    *) Lucruri mobile.

    **) Lemnaria care imbraca peretii interiori ai unei incaperi.

 

    ART. 470

    Urloaiele sau tevile ce servesc pentru conducerea apelor la un fond de pamant, sau la vreo casa, sunt imobile si fac parte din proprietatile la care servesc. (Cod civil 462).

    ART. 471

    Sunt imobile prin obiectul la care se aplica: uzufructul lucrurilor imobile, servitutile, actiunile care tind a revendica un imobil. (Cod civil 462, 517, 565, 576, 1750).

 

    CAP. 2

    Despre mobile

 

    ART. 472

    Bunurile sunt mobile prin natura lor, sau prin determinarea legii. (Cod civil 461, 465 alin. 2, 466, 473-474, 482-488, 504-516, 718, 772, 773, 783, 827, 894, 911, 918, 972, 995, 1316, 1587, 1593, 1685, 1718, 1721, 1726-1736, 1751, 1909).

    ART. 473

    Sunt mobile prin natura lor, corpurile care se pot transporta de la un loc la altul, atat acele care se misca de sine precum sunt animalele, precum si cele care nu se pot stramuta din loc decat prin o putere straina, precum sunt lucrurile neinsufletite. (Cod civil 472).

    ART. 474

    Sunt mobile prin determinarea legii, obligatiile si actiunile care au de obiect sume exigibile sau efecte mobiliare*), actiunile sau interesele in companii de finante, de comert sau de industrie, chiar si cand capitalul acestor companii consta in imobile.

    Aceste actiuni sau interese se socot ca mobile numai in privinta fiecarui din asociati si pe cat tine asociatia.

    Sunt asemenea mobile prin determinarea legii, veniturile perpetue sau pe viata asupra statului sau asupra particularilor. (Cod civil 472, 1639 si urm.).

 

-------

    *) Lucruri mobile.

 

    CAP. 3

    Despre bunuri in raportul lor cu cei ce le poseda

 

    ART. 475

    Oricine poate dispune liber de bunurile ce sunt ale lui, cu modificarile stabilite de legi.

    Bunurile care nu sunt ale particularilor sunt administrate si nu pot fi instrainate decat dupa regulile si formele prescrise anume pentru ele. (Cod civil 480 si urm., 1296, 1306, 1706, 1801 si urm., 1845).

 

---------

    A se vedea art. 135 din Constitutia Romaniei, adoptata la 8 decembrie 1991, precum si urmatoarele acte normative:

    - Codul familiei - Legea nr. 4/1953, publicat in Buletinul Oficial nr. 1 din 4 ianuarie 1954, republicat in Buletinul Oficial nr. 13 din 18 aprilie 1956, cu modificarile ulterioare (art. 35);

    - Codul aerian - Ordonanta Guvernului nr. 29/1997 publicata in Monitorul Oficial nr. 208 din 28 august 1997, si aprobata si modificata prin Legea nr. 130/2000, publicata in Monitorul Oficial nr. 335 din 31 iulie 2000;

    - Legea nr. 85/1992, privind vanzarea de locuinte si spatii cu alta destinatie din fondurile statului si din fondurile unitatilor economice sau bugetare de stat, republicata in Monitorul Oficial nr. 264 din 15 iulie 1998, cu modificarile ulterioare (art. 17);

    - Legea nr. 112/1995 pentru reglementarea situatiei juridice a unor imobile cu destinatia de locuinte, trecute in proprietatea statului, publicata in Monitorul Oficial nr. 279 din 29 noiembrie 1995 (art. 9 alin. 8);

    - Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executarii constructiilor si unele masuri pentru realizarea locuintelor, republicata in Monitorul Oficial nr. 3 din 13 ianuarie 1997 (art. 10-20);

    - Legea nr. 69/1991 a administratiei publice locale, republicata in Monitorul Oficial nr. 79 din 18 aprilie 1996, cu modificarile ulterioare;

    - Legea nr. 15/1990 cu privire la reorganizarea unitatilor economice de stat in regii autonome si societati comerciale, publicata in Monitorul Oficial nr. 98 din 8 august 1990, cu modificarile ulterioare;

    - Legea nr. 18/1991, Legea fondului funciar, republicata in Monitorul Oficial nr. 1 din 5 ianuarie 1998 (art. 4 si 5);

    - Legea nr. 54/1998 privind circulatia juridica a terenurilor, publicata in Monitorul Oficial nr. 102 din 4 martie 1998;

    - Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole si celor forestiere, solicitate potrivit Legii fondului funciar nr. 18/1991, publicata in Monitorul Oficial nr. 8 din 12 ianuarie 2000;

    - Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor si drepturile conexe, publicata in Monitorul Oficial nr. 60 din 26 martie 1996;

    - Legea nr. 84/1998 privind marcile si indicatiile geografice, publicata in Monitorul Oficial nr. 161 din 23 aprilie 1998 (art. 35-43);

    - Legea nr. 64/1991 privind brevetele de inventie, publicata in Monitorul Oficial nr. 212 din 21 octombrie 1991 (art. 48-52);

    - Legea nr. 129/1992 privind protectia desenelor si modelelor industriale, publicata in Monitorul Oficial nr. 1 din 8 ianuarie 1993 (art. 33 si 34);

    - Legea nr. 17/1996 privind regimul armelor de foc si al munitiilor publicata in Monitorul Oficial nr. 74 din 11 aprilie 1996;

    - Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 190/2000 privind regimul metalelor pretioase in Romania, publicata in Monitorul Oficial nr. 572 din 16 noiembrie 2000;

    - Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 181/2000 privind instituirea monopolului de stat asupra comercializarii alcoolului, publicata in Monitorul Oficial nr. 551 din 8 noiembrie 2000.

 

    ART. 476

    Drumurile mari, drumurile mici si ulitele care sunt in sarcina statului, fluviile si raurile navigabile sau plutitoare, tarmurile, adaugirile catre mal si locurile de unde s-a retras apa marii, porturile naturale sau artificiale, malurile unde trag vasele si indeobste toate partile din pamantul Romaniei, care nu sunt proprietate particulara, sunt considerate ca dependinte ale domeniului public. (Cod civil 478, 495, si urm., 582, 646, 647, 1844).

 

-------

    A se vedea:

    - Constitutia Romaniei (art. 135);

    - Legea nr. 18 din 19 februarie 1991, Legea fondului funciar, republicata in Monitorul Oficial nr. 1 din 5 ianuarie 1998 (art. 4 si 5).

    - Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publica si regimul juridic al acesteia, publicata in Monitorul Oficial nr. 448 din 24 noiembrie 1998 (art. 1, 3, 4 si 6).

 

    ART. 477

    Toate averile vacante si fara stapani, precum si ale persoanelor care mor fara mostenitori, sau ale caror mosteniri sunt lepadate, sunt ale domeniului public. (Cod civil 538, 646, 648, 652, 680, 696).

 

--------

    1. Cu privire la art. 477 Cod civil, a se vedea art. 25 din Legera nr. 213/1998 privind proprietatea publica si regimul juridic al acesteia, publicata in Monitorul Oficial nr. 448 din 24 noiembrie 1998, potrivit caruia, prin sintagma domeniu public, cuprinsa in art. 477 Cod civil, se intelege domeniul privat al statului sau al unitatilor administrativ-teritoriale, dupa caz.

    2. A se vedea si:

    - Ordonanta Guvernului nr. 128/1998 pentru reglementarea modului si conditiilor de valorificare a bunurilor legal confiscate sau intrate, potrivit legii, in proprietatea privata a statului, publicata in Monitorul Oficial nr. 328 din 29 august 1998, aprobata si modificata prin Legea nr. 98/1999, publicata in Monitorul Oficial nr. 248 din 1 iunie 1999, cu modificarile ulterioare;

    - Legea nr. 36 din 12 mai 1995, Legea notarilor publici si a activitatii notariale, publicata in Monitorul Oficial nr. 92 din 16 mai 1995.

 

    ART. 478

    Portile, zidurile, santurile, intariturile pietelor de razboi si ale fortaretelor fac si ele parte din domeniul public.

    Aceste lucruri reintra in comert cand nu mai servesc la uzul public. (Cod civil 476, 647, 1844, 1845).

 

-------

    Cu privire la domeniul public, a se vedea si Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publica si regimul juridic al acesteia, publicata in Monitorul Oficial nr. 448 din 24 noiembrie 1998.

 

    ART. 479

    Poate avea cineva asupra bunurilor, sau un drept de proprietate, sau un drept de folosinta, sau numai servitute. (Cod civil 480 si urm., 517 si urm., 565 si urm., 576 si urm., 1720).

 

-------

    1. Dreptul de folosinta prevazut de text se refera la uzufruct, uz, abitatie.

    2. A se vedea si:

    - Art. 135 alin. (5) din Constitutia Romaniei;

    - Legea nr. 15/1990 cu privire la reorganizarea unitatilor economice de stat in regii autonome si societati comerciale, publicata in Monitorul Oficial nr. 98 din 8 august 1990, cu modificarile ulterioare;

    - Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executarii constructiilor si unele masuri pentru realizarea locuintelor, republicata in Monitorul Oficial nr. 3 din 13 ianuarie 1997 (art. 10-20);

    - Legea nr. 114/1996 a locuintei, republicata in Monitorul Oficial nr. 393 din 31 decembrie 1997, cu modificarile ulterioare.

 

    Titlul II

    DESPRE PROPRIETATE

 

    ART. 480

    Proprietatea este dreptul ce are cineva de a se bucura si dispune de un lucru in mod exclusiv si absolut, insa in limitele determinate de lege. (Cod civil 475, 479, 481 si urm., 489 si urm., 585, 586, 620 si urm., 841 si urm., 1001, 1002, 1306, 1310).

 

---------

    1. Conform art. 13 alin. (2) din Constitutia Romaniei din anul 1991, proprietatea este publica sau privata, iar alin. (5) al aceluiasi articol prevede ca bunurile proprietate publica sunt inalienabile si, in conditiile legii, ele pot fi date in administrare regiilor autonome ori institutiilor publice sau pot fi concesionate sau inchiriate. Totodata, alin. (6) al art. 135 din Constitutie prevede ca proprietatea privata este, in conditiile legii, inviolabila.

    2. Pentru regimul juridic al unor bunuri din domeniul public al statului, prevazute in art. 135 din Constitutie, a se vedea si:

    - Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publica si regimul juridic al acesteia, publicata in Monitorul Oficial nr. 448 din 24 noiembrie 1998;

    - Legea nr. 219/1998 privind regimul concesiunilor, publicata in Monitorul Oficial nr. 459 din 30 noiembrie 1998

    - Codul silvic - Legea nr. 26/1996, publicat in Monitorul Oficial nr. 93 din 8 mai 1996;

    - Legea nr. 134/1995 - Legea petrolului, publicata in Monitorul Oficial nr. 301 din 29 decembrie 1995, cu modificarile ulterioare;

    - Legea nr. 61/1998 - Leega minelor, publicata in Monitorul Oficial nr. 113 din 16 martie 1998;

    - Ordonanta Guvernului nr. 96/1998 privind reglementarea regimului silvic si administrarea fondului forestier national, republicata in Monitorul Oficial nr. 23 din 24 ianuarie 2000;

    - Legea nr. 107/1996 a apelor, publicata in Monitorul Oficial nr. 224 din 8 octombrie 1996;

    - Ordonanta Guvernului nr. 43/1997 privind regimul juridic al drumurilor, republicata in Monitorul Oficial nr. 237 din 29 iunie 1998, in baza Legii nr. 82/1998 pentru aprobarea Ordonantei Guvernului nr. 43/1997, publicata in Monitorul Oficial nr. 158 din 22 aprilie 1998;

    - Legea nr. 12/1974 privind piscicultura si pescuitul, publicata in Buletinul Oficial nr. 106 edin 30 iulie 1974, cu modificarile ulterioare;

    - Legea nr. 103/1996 privind fondul cinegetic si protectia vanatului, publicata in Monitorul Oficial nr. 235 din 27 septembrie 1996, cu modificarile ulterioare;

    - Legea nr. 17/1990 privind regimul juridic al apelor maritime interioare, al marii teritoriale si al zonei contigue, publicata in Monitorul Oficial nr. 99 din 9 august 1990.

    3. A se vedea si:

    - Legea nr. 18/1991, Legea fondului funciar, republicata in Monitorul Oficial nr. 1 din 5 ianuarie 1998;

    - Legea nr. 112/1995 pentru reglementarea situatiei juridice a unor imobile cu destinatia de locuinte, trecute in proprietatea statului, publicata in Monitorul Oficial nr. 279 din 29 noiembrie 1995;

    - Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate in mod abuziv in perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, publicata in Monitorul Oficial nr. 75 din 14 februarie 2001.

 

    ART. 481

    Nimeni nu poate fi silit a ceda proprietatea sa, afara numai pentru cauza de utilitate publica si primind o dreapta si prealabila despagubire. (Cod civil 475, 480, 597, 616).

 

-------

    A se vedea:

    - art. 41 alin. (3) din Constitutia Romaniei din 1991;

    - Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauza de utilitate publica, publicata in Monitorul Oficial nr. 139 din 2 iunie 1994.

 

    ART. 482

    Proprietatea unui lucru mobil sau imobil da drept asupra tot ce produce lucrul si asupra tot ce se uneste, ca accesoriu, cu lucrul, intr-un mod natural sau artificial. Acest drept se numeste: drept de accesiune. (Cod civil 480, 483 si urm., 629, 645, 903 si urm., 1324 si urm., 1396, 1750, 1777, 1824).

 

    CAP. 1

    Despre dreptul de accesiune asupra celor produse de lucru

 

    ART. 483

    Fructele naturale sau industriale ale pamantului, fructele civile, sporul animalelor (prasila), se cuvin proprietarului in puterea dreptului de accesiune. (Cod civil 483, 484, 522 si urm., 1730 pct. 1).

    ART. 484

    Fructele produse de vreun lucru nu se cuvin proprietarului, decat cu indatorire din parte-i de a plati semanaturile, araturile si munca pusa de altii. (Cod civil 483, 494, 524, 552, 997).

    ART. 485

    Posesorul nu castiga proprietatea fructelor decat cand poseda cu buna-credinta; la cazul contrariu, el este dator de a inapoia productele, impreuna cu lucrul, proprietarului care-l revendica. (Cod civil 486, 487, 494, 522, 523, 525, 994 si urm., 1090, 1846 si urm., 1898, 1909).

    ART. 486

    Posesorul este de buna-credinta cand poseda ca proprietar in puterea unui titlu translativ de proprietate, ale carui viciuri nu-i sunt cunoscute. (Cod civil 485, 487, 494, 995, 997, 1854 si urm., 1858, 1890, 1894, 1898).

    ART. 487

    El inceteaza de a fi cu buna-credinta din momentul cand aceste viciuri ii sunt cunoscute. (Cod civil 486, 994).

 

    CAP. 2

    Despre dreptul de accesiune asupra celor unite si incorporate cu lucrul

 

    ART. 488

    Tot ce se uneste si se incorporeaza cu lucrul se cuvine proprietarului lucrului, potrivit regulilor statornicite mai jos. (Cod civil 482, 489 si urm., 903, 1325).

 

    Sectiunea I

    Despre dreptul de accesiune relativ la lucrurile imobile

 

    ART. 489

    Proprietatea pamantului cuprinde in sine proprietatea suprafetei si a subfetei lui. (Cod civil 480, 490 si urm., 579, 607 si urm., 610, 612, 613, 620).

 

-------

    1. Potrivit art. 135 alin. (4) din Constitutia Romaniei din 1991, bogatiile de orice natura ale subsolului fac obiectul exclusiv al proprietatii publice.

    2. A se vedea si:

    - Legea nr. 134/1995 - Legea petrolului, publicata in Monitorul Oficial nr. 301 din 29 decembrie 1995, cu modificarile ulterioare;

    - Legea nr. 61/1998 - Legea minelor, publicata in Monitorul Oficial nr. 113 din 16 martie 1998.

 

    ART. 490

    Proprietarul poate face asupra pamantului toate plantatiile si cladirile ce gaseste de cuviinta, afara de exceptiile statornicite la capul*) care trateaza despre servituti. (Cod civil 480, 489, 492, 576 si urm., 607 si urm., 1776).

 

--------

    *) Trimiterea se refera la titlul IV "Despre servituti".

 

    ART. 491

    Proprietarul poate face sub fata pamantului toate constructiile si sapaturile ce gaseste de cuviinta, si trage din ele toate foloasele ce acestea ar produce, afara de modificarile prescrise de legi si regulamente privitoare la mine, precum si de legile si regulamentele politienesti. (Cod civil 480, 489, 490, 492, 538, 607 si urm., 610, 612, 613, 620).

 

-------

    1. A se vedea, de asemenea, nota de la art. 489.

    2. Termenii "legile si regulamentele politienesti" se refera la reglementarile administrative in materie.

 

    ART. 492

    Orice constructie, plantatie sau lucru facut in pamant sau asupra pamantului, sunt prezumate a fi facute de catre proprietarul acelui pamant cu cheltuiala sa si ca sunt ale lui, pana ce se dovedeste din contra. (Cod civil 463, 489, 493, 1202).

    ART. 493

    Proprietarul pamantului care a facut constructii, plantatii si lucrari cu materiale straine, este dator sa plateasca valoarea materialelor. El mai poate fi osandit, dupa imprejurari, pentru o asemenea urmare si la plata de daune-interese. Dar proprietarul materialelor n-are drept a le ridica. (Cod civil 492, 494, 499, 515, 998, 999, 1084, 1909).

    ART. 494

    Daca plantatiile, constructiile si lucrarile au fost facute de catre o a treia persoana cu materialele ei, proprietarul pamantului are dreptul de a le tine pentru dansul, sau de a indatora pe acea persoana sa le ridice.

    Daca proprietarul pamantului cere ridicarea plantatiilor si a constructiilor, ridicarea va urma cu cheltuiala celui ce le-a facut; el poate chiar, dupa imprejurari, fi condamnat la daune-interese pentru prejudiciile sau vatamarile ce a putut suferi proprietarul locului.

    Daca proprietarul voieste a pastra pentru dansul acele plantatii si cladiri, el este dator a plati valoarea materialelor si pretul muncii, fara ca sa se ia in consideratie sporirea valorii fondului, ocazionata prin afacerea unor asemenea plantatii si constructii. Cu toate acestea, daca plantatiile, cladirile si operele au fost facute de catre o a treia persoana de buna-credinta, proprietarul pamantului nu va putea cere ridicarea sus-ziselor plantatii, cladiri si lucrari, dar va avea dreptul sau de a inapoia valoarea materialelor si pretul muncii, sau de a plati o suma de bani egala cu aceea a cresterii valorii fondului. (Cod civil 766, 771, 997, 1076, 1084).

    ART. 495

    Cresterile de pamant ce se fac succesiv si pe nesimtite la malurile fluviului si ale raurilor se numeste aluviune. Aluviunea este in folosul proprietarului riveran, cand e vorba de un fluviu sau rau navigabil, plutitor sau neplutitor, cu indatorire insa pentru proprietar de a lasa, pe pamantul sau, drumul trebuitor pentru conducerea vaselor. (Cod civil 476 si urm., 482, 488, 496 si urm, 587).

 

--------

    A se vedea si:

    - Legea nr. 107/1996 a apelor, publicata in Monitorul Oficial nr. 224 din octombrie 1996.

 

    ART. 496

    Tot ale proprietarului riveran sunt si pamanturile lasate de apele curgatoare, cand ele se retrag pe nesimtite de la unul din tarmuri si se indreapta catre celalalt tarm; proprietarul tarmului de unde apa s-a retras profita de aluviune, fara ca proprietarul tarmului opus sa poata reclama pamantul cel pierdut.

    Acest drept nu are loc in privirea pamanturilor parasite de apa marii. (Cod civil 476, 495).

 

--------

    A se vedea, de asemenea, nota de la art. 495.

 

    ART. 497

    Aluviunea nu are loc in privirea lacurilor, helesteielor si a iazurilor; proprietarul lor conserva totdeauna pamantul acoperit de apa, cand ea este la inaltimea scurgerii helesteului, iazului, chiar daca catimea apei ar scadea in urma; si viceversa, proprietarul iazului nu castiga nici un drept asupra pamantului riveran ce se acopera de apa iazului cand urmeaza varsaturi extraordinare. (Cod civil 495,1847).

 

---------

    A se vedea art. 135 alin. (4) din Constitutia Romaniei din 1991, precum si nota de la art. 495.

 

    ART. 498

    Daca un fluviu sau rau, navigabil sau nu, rupe deodata o parte mare, si care se poate recunoaste, de pamant, si o lipeste la pamantul unui alt proprietar, acea parte ramane a cui a fost pamantul de la care s-a rupt; insa daca se va reclama in termen de un an. (Cod civil 476, 495, 1894).

    ART. 499

    Insulele si prundurile, care se formeaza in albia fluviilor si a raurilor navigabile sau plutitoare, sunt ale statului, daca nu i se opune titlu sau prescriptie. (Cod civil 476, 1844).

 

----------

    1. Prescriptia achizitiva nu poate fi opusa in ceea ce priveste bunurile care constituie domeniul public. A se vedea in acest sens si nota de la art. 1844.

    2. A se vedea si nota de la art. 495.

 

    ART. 500

    Insulele si prundurile, care se formeaza in raurile nenavigabile si neplutitoare, sunt ale proprietarului tarmului pe care ele s-au format; daca insula formata trece peste jumatatea raului, atunci fiecare proprietar riveran are dreptul de proprietate asupra partii de insula ce se intinde spre el, pornind de la jumatatea raului.

 

--------

    A se vedea nota de la art. 495.

 

    ART. 501

    Daca un rau sau un fluviu, formandu-si un brat nou, taie si inconjoara pamantul unui proprietar riveran si face prin acest chip o insula, proprietarul nu pierde pamantul ce s-a transformat in insula, chiar daca el s-a facut de un fluviu sau de un rau navigabil sau plutitor. (Cod civil 476, 499).

 

---------

    A se vedea nota de la art. 495.

 

    ART. 502

    Daca un fluviu sau un rau isi face un nou curs parasind vechea sa albie, aceasta albie se imparte intre proprietarii marginari.

 

---------

    A se vedea art. 135 alin. (4) din Constitutia Romaniei din 1991 si nota de la art. 495.

 

    ART. 503

    Orice animale sau zburatoare salbatice trec in cuprinsul nostru se fac ale noastre, pe cat timp raman la noi, afara numai daca asemenea trecere s-a ocazionat prin fraude sau prin artificii. (Cod civil 468, 998, 1898).

 

-------

    A se vedea si Legea nr. 103/1996 privind fondul cinegetic si protectia vanatului, publicata in Monitorul Oficial nr. 235 din 27 septembrie 1996, cu modificarile ulterioare.

 

    Sectiunea II

    Despre dreptul de accesiune relativ la lucrurile miscatoare

 

    ART. 504

    Daca doua lucruri a doi deosebiti stapani s-au unit impreuna incat amandoua formeaza un singur tot, dar se pot desparti si conserva fiecare in parte dupa despartire, atunci totul format este al proprietarului lucrului care constituie partea principala, ramanand el dator a plati celuilalt proprietar pretul lucrului ce a fost unit cu principalul. (Cod civil 473, 505 si urm.).

    ART. 505

    Este principal acela din doua lucruri, pentru uzul sau pentru ornamentul, pentru completarea carui a servit unirea celuilalt lucru. (Cod civil 504, 506, 508 si urm., 511 si urm.).

    ART. 506

    Cand insa lucrul unit este mult mai de pret decat lucrul principal, si cand el s-a unit fara stirea proprietarului, acesta poate cere despartirea si restituirea lucrului unit, chiar daca ar rezulta din despartire oarecare vatamare lucrului catre care el a fost unit. (Cod civil 504 si urm., 728).

    ART. 507

    Daca din cele doua lucruri unite pentru a forma un singur tot, nici unul nu poate fi privit ca accesoriu al celuilalt, atunci acela este considerat ca principal care va fi mai mare in valoare. Daca valoarea ambelor lucruri ar fi mai tot aceeasi, atunci lucrul cel mai mare in volum va fi considerat ca principal. (Cod civil 504 si urm., 511, 512).

    ART. 508

    Daca un mester sau altcineva a intrebuintat materia care nu era a sa si a facut un lucru nou, atunci proprietarul materiei intrebuintate are dreptul de a reclama lucrul format din ea, platind pretul muncii, atat cand acel obiect ar putea cat si cand el n-ar putea reveni in starea primitiva. (Cod civil 484, 509 si urm., 514, 515, 997, 1478).

    ART. 509

    Daca insa manopera ar fi atat de importanta incat ar intrece cu mult valoarea materiei intrebuintate, atunci munca lucratorului va fi considerata ca parte principala si lucratorul va avea dreptul de a retine lucrul format, platind proprietarului pretul materiei. (Cod civil 508, 514 si urm., 1478).

    ART. 510

    Cand cineva a intrebuintat in parte materia care era a sa, si in parte materia straina, pentru a forma un lucru nou, fara ca nici o parte din materie sa-si fi pierdut cu totul fiinta, si daca acele materii nu se mai pot desparti fara vatamare sau paguba, atunci lucrul format se cuvine ambilor proprietari, celui dintai in proportie cu materia ce era a sa, si celuilalt in proportie cu materia sa si cu pretul muncii sale. (Cod civil 506 si urm., 511 si urm., 728, 1388 si urm.)

    ART. 511

    Cand un lucru s-a format din amestecarea mai multor materii cu diferiti stapani din care nici una nu poate fi considerata ca materie principala, atunci proprietarul, in nestiinta caruia a urmat amestecarea, poate cere desfacerea lor, daca ea este cu putinta a se desface.

    Daca materiile amestecate nu se mai pot desparti fara vatamare sau paguba, atunci lucrul format se cuvine tuturor stapanilor, fiecarui insa in proportie cu catimea, calitatea si valoarea materiilor lui, intrebuintate la facerea acelui lucru. (Cod civil 512 si urm., 728 si urm., 1388 si urm.).

    ART. 512

    Daca materia unui din proprietari ar covarsi pe cealalta materie prin valoare si cantitate, atunci proprietarul materiei mai cu pret va putea cere lucrul format prin amestecare, platind insa celuilalt proprietar pretul materiei sale. (Cod civil 505 si urm, 511, 513 si urm.).

    ART. 513

    Cand lucrul format ramane comun intre proprietarii materiilor din care s-a format, atunci lucrul se va vinde prin licitatie si pretul se va imparti. (Cod civil 506 si urm., 510, 511, 728, 1388 si urm.).

    ART. 514

    In toate cazurile in care proprietarul materiei intrebuintate fara stirea lui la formarea unui lucru nou este in drept de a reclama lucrul format, el are si voia de a cere in loc de lucrul format o materie de aceeasi natura, catime, greutate, marime si calitate, sau valoarea aceleiasi materii. (Cod civil 504 si urm., 508 si urm, 515).

    ART. 515

    Oricare*) vor fi intrebuintat materii straine, fara stirea proprietarului lor, vor putea dupa imprejurari fi osanditi si la plata de daune-interese, si aceasta fara prejudiciul urmaririlor prin canal extraordinar**). (Cod civil 506 si urm., 998, 999, 1084).

 

--------

    *) In editiile anterioare ale Codului Civil (1958, 1981) in text apare forma arhaica "vericari".

    **) Actiune penala.

 

    ART. 516

    Principiile regulilor de mai sus vor servi judecatorilor si in deciziunea cazurilor analoge cu cele precedente. (Cod civil 3, 504-515).

 

    Titlul III

    DESPRE UZUFRUCT, DESPRE UZ SI DESPRE ABITATIUNE

 

    CAP. 1

    Despre uzufruct

 

    ART. 517

    Uzufructul este dreptul de a se bucura cineva de lucrurile ce sunt proprietatea altuia, intocmai ca insusi proprietarul lor, insa cu indatorirea de a le conserva substanta. (Cod civil 479, 480, 518 si urm., 540 si urm., 557 si urm., 804, 844, 1750, 1824).

    ART. 518

    Uzufructul se stabileste prin lege sau prin vointa omului. (Cod civil 517, 519, 805, 844, 1801, 1846, 1890, 1895 si urm.).

 

--------

    Prin abrogarea art. 285, 338, 684 si 1242 din Codul civil, au fost desfiintate drepturile de uzufruct legal statornicite de Codul civil, si anume dreptul de uzufruct legal al parintilor asupra bunurilor copiilor, dreptul sotului asupra bunurilor dotale si dreptul vaduvei fara avere la mostenirea barbatului ei.

 

    ART. 519

    Uzufructul se poate stabili sau pur, sau cu termen, sau cu conditie. (Cod civil 557, 560, 1004 si urm., 1017, 1019, 1022 si urm., 1295).

    ART. 520

    Uzufructul se poate stabili pe tot felul de bunuri mobile si imobile. (Cod civil 462 si urm., 472 si urm., 526 si urm., 1295, 1750 pct. 2).

 

    Sectiunea I

    Despre drepturile uzufructuarului

 

    ART. 521

    Uzufructuarul are drept de a se bucura de tot felul de fructe ce poate produce obiectul asupra caruia are uzufruct, fie naturale, fie industriale, fie civile. (Cod civil 517, 522 si urm., 544).

    ART. 522

    Fructele naturale sunt acelea ce pamantul produce de la sine; productia si prasila (sporul animalelor) sunt asemenea fructe naturale. Fructele industriale ale unui fond sunt acelea ce se dobandesc prin cultura. (Cod civil 483 si urm., 524 si urm., 555, 556).

    ART. 523

    Fructele civile sunt chiriile caselor, dobanzile sumelor exigibile, venitul rentelor; arendele intra in clasa fructelor civile. (Cod civil 525, 527, 542, 543, 994, 1411, 1587, 1589, 1639 si urm., 1730 pct. 1, 1907).

 

--------

    Cu privire la arenda a se vedea nota 1 de la art. 467.

 

    ART. 524

    Fructele naturale si industriale, neculese in momentul cand se deschide dreptul de uzufruct, sunt ale uzufructuarului. Acelea ce se gasesc in aceeasi stare cand se sfarseste dreptul de uzufruct sunt ale proprietarului, fara de a putea pretinde unul de la altul despagubire pentru cheltuielile urmate pentru araturi si semanaturi. Drepturile colonului partiar*) ce vor fi existat la inceputul sau la finele uzufructului nu pot fi vatamate de dispozitia precedenta. (Cod civil 465, 484, 522, 534).

 

--------

    *) Dijmas.

 

    ART. 525

    Fructele civile se socotesc dobandite zi cu zi, si se cuvin uzufructuarului, in proportie cu durata uzufructului sau. Aceasta regula se aplica la arenzi si la chiriile caselor si alte fructe civile. (Cod civil 523, 527, 542, 543, 994, 1411, 1413, 1586, 1587, 1639 si urm., 1907).

    ART. 526

    Daca uzufructul cuprinde lucruri cu care nu se poate cineva servi fara a le consuma, precum bani, grane, bauturi, uzufructuarul are dreptul de a dispune de ele, insa cu indatorire de a le inapoia in aceeasi cantitate, calitate si valoare, sau pretul, la sfarsitul uzufructului. (Cod civil 521, 557 si urm.).

    ART. 527

    Uzufructul unei rente pe viata da uzufructuarului, pe durata uzufructului sau, dreptul de a percepe veniturile, fara de a fi obligat la nici un fel de restituire. (Cod civil 521, 523, 1639 si urm.).

    ART. 528

    Daca uzufructul cuprinde lucruri care, fara a se consuma indata, se strica dupa o vreme prin intrebuintarea lor, precum rufele, mobilele casei, uzufructuarul are dreptul de a se sluji de dansele pentru intrebuintarea la care ele sunt destinate, si nu este obligat de a le inapoia la sfarsitul uzufructului decat in starea ce se vor afla, insa nestricate din dol sau culpa. (Cod civil 517, 534, 543, 555, 556, 998, 1102, 1156).

    ART. 529

    Daca uzufructul cuprinde paduri destinate de proprietarul lor la taieri periodice, uzufructuarul este dator a pastra ordinea si catimea taierii, in conformitate cu regulile stabilite de proprietar, sau cu uzul locului, fara a putea pretinde vreo despagubire nici uzufructuarul, nici mostenitorii sai, pentru partile lasate netaiate in timpul uzufructului sau.

    Arborii care se pot scoate dintr-un seminariu de pomi*), fara degradarea acestuia nu vor face parte din uzufruct decat cu indatorire, pentru uzufructuar, de a se conforma obiceiului local in privirea inlocuirii lor. (Cod civil 466, 524, 530 si urm.).

 

--------

    *) Pepiniere.

 

--------

    A se vedea:

    - Legea nr. 18/1991, Legea fondului funciar, republicata in Monitorul Oficial nr. 1 din 5 ianuarie 1998;

    - Codul silvic - Legea nr. 26/1996, publicat in Monitorul Oficial nr. 93 din 8 mai 1996;

    - Ordonanta Guvernului nr. 96/1998 privind reglementarea regimului silvic si administrarea fondului forestier national, republicata in Monitorul Oficial nr. 23 din 24 ianuarie 2000.

 

    ART. 530

    Uzufructuarul se mai bucura, conformandu-se cu epocile si uzul vechi al proprietarului, de partile de paduri inalte care au fost puse in taiere regulata, sau ca aceste taieri se fac periodic pe o intindere de pamant determinata, sau se fac numai de o catime oarecare de arbori alesi pe toata suprafata domeniului. (Cod civil 529, 531 si urm.).

 

--------

    A se vedea nota de la art. 529.

 

    ART. 531

    In toate celelalte cazuri, uzufructuarul nu se poate atinge de arbori inalti; va putea insa intrebuinta, spre a face reparatiile la care este obligat, arborii dezradacinati sau sfaramati din accidente; poate chiar taia pentru acest sfarsit arborii trebuinciosi, cu indatorire insa a constata in fiinta proprietarului aceasta trebuinta. (Cod civil 529 si urm., 532 si urm., 545 546).

    ART. 532

    Uzufructuarul poate lua din paduri araci pentru vii, poate asemenea lua de pe pomi producte anuale sau periodice, insa toate acestea dupa obiceiul locului si al proprietarului. (Cod civil 524, 529, 531).

 

--------

    A se vedea nota de la art. 529.

 

    ART. 533

    Pomii roditori care se usuca si chiar acei ce sunt dezradacinati sau daramati din  ccidente se cuvin uzufructuarului, cu indatorire de a-i inlocui prin altii. (Cod civil 529 alin. 2, 531).

    ART. 534

    Uzufructuarul se poate bucura el insusi, sau inchiria altuia, sau ceda exercitiul dreptului sau. De va inchiria, urmeaza a se conforma pentru epocile cand se preinnoiesc contractele si pentru durata lor, regulile intocmite pentru barbat, in privinta averii femeii sale la titlul Despre contractul de casatorie. (Cod civil 523, 542, 1413, 1824 pct. 2).

 

---------

    1. Dispozitiile din titlu "Despre contractul de casatorie", la care se refera art. 534, sunt art. 1268 si 1269 Cod civil, in prezent abrogate prin art. 49 al Decretului nr. 32/1954 pentru punerea in aplicare a Codului familiei si a Decretului privitor la persoanele fizice si persoanele juridice, publicat in Buletinul Oficial nr. 9 din 31 ianuarie 1954, cu modificarile ulterioare.

    2. Cu privire la inchirierea suprafetelor de locuit, a se vedea si Legea nr. 114/1996, a locuintei, republicata in Monitorul Oficial nr. 393 din 31 decembrie 1997, cu modificarile ulterioare.

    3. In privinta arendarilor, a se vedea nota 1 de la art. 467.

 

    ART. 535

    Uzufructuarul se foloseste de adaugirile facute prin aluviune la obiectul asupra caruia are uzufruct. (Cod civil 495 si urm.).

    ART. 536

    El se foloseste de drepturile de servitute si in genere de toate drepturile de care se poate folosi proprietarul, si se foloseste intocmai ca insusi proprietarul. (Cod civil 517, 554, 576 si urm., 639).

    ART. 537

    Uzufructuarul se foloseste asemenea intocmai ca proprietarul de minele, pietrariile si nisipurile ce sunt in exploatare la deschiderea dreptului de uzufruct.

    Daca insa se atinge de o exploatare, care nu s-ar putea face fara o concesiune, uzufructuarul nu se va putea bucura de ea fara a dobandi mai intai invoirea guvernului.

 

--------

    Dispozitiile art. 537 nu mai sunt aplicabile, intrucat, potrivit art. 135 alin. (4) din Constitutia Romaniei, bogatiile de orice natura ale subsolului fac obiectul exclusiv al proprietatii publice.

 

    ART. 538

    Uzufructuarul n-are nici un drept asupra minelor si pietrariilor nedeschise inca, nici asupra nisipurilor a caror exploatare nu e inca inceputa, nici asupra comorii care s-ar putea gasi in cursul uzufructului sau.

    ART. 539

    Proprietarul nu poate prin faptul sau nici cu orice chip vatama drepturile uzufructuarului.

    Uzufructuarul nu poate, la incetarea uzufructului, cere vreo despagubire pentru imbunatatirile ce ar pretinde ca a facut, chiar cand printr-insele ar fi sporit valoarea lucrului. El sau mostenitorii sai pot insa ridica oglinzi, tablouri si alte ornamente, pe care le-ar fi asezat, cu indatorire de a restabili localul in starea ce a fost mai inainte. (Cod civil 469, 494, 998, 999).

 

    Sectiunea II

    Despre obligatiile uzufructuarului

 

    ART. 540

    Uzufructuarul ia lucrurile in starea in care se afla; el insa nu poate intra in folosinta lor decat dupa ce va face in prezenta proprietarului, sau dupa ce-l va chema formal, inventarul lucrurilor miscatoare si constatarea starii in care se vor afla cele nemiscatoare, supuse uzufructului. (Cod civil 462 si urm, 472 si urm., 536, 1432).

    ART. 541

    Este dator a da cautiune ca se va folosi ca un bun parinte de familie, de nu va fi scutit prin actul constitutiv al uzufructului; cu toate acestea tatii, mamele ce vor avea uzufructul legal al averii copiilor lor, vanzatorul sau donatorul care si-au rezervat uzufructul, nu sunt obligati a da cautiune. (Cod civil 540, 1080, 1652 si urm., 1675 si urm.).

 

--------

    Prin abrogarea art. 338 Cod civil, dreptul de uzufruct legal al parintilor asupra bunurilor copiilor a fost desfiintat.

 

    ART. 542

    Daca uzufructuarul nu gaseste cautiune, nemiscatoarele se dau cu arenda, sumele de bani cuprinse in uzufruct se pun la dobanda, productele se vand si pretul lor se pune asemenea la dobanda; dobanzile acestor sume si pretul arendelor se cuvin uzufructuarului. (Cod civil 525, 543, 544, 1411 si urm., 1587 si urm.).

 

-------

    Cu privire la arenda a se vedea nota 1 de la art. 467.

 

    ART. 543

    In lipsa de cautiune din partea uzufructuarului, proprietarul poate cere ca mobilele supuse periciunii prin intrebuintare sa se vanda spre a se pune pretul la dobanda, si uzufructuarul se foloseste de dobanzi in cursul uzufructului; cu toate acestea uzufructuarul va putea cere si judecatorii vor putea ordona, dupa imprejurari, ca o parte din lucrurile miscatoare necesare pentru propriile sale trebuinte sa i se lase sub simpla sa depunere de juramant si cu indatorire de a le preda la curmarea uzufructului. (Cod civil 528, 542).

    ART. 544

    Intarzierea de a da cautiune nu ridica uzufructuarului dreptul de a se folosi de fructele la care el avea drept; ele i se cuvin din momentul de cand s-a deschis uzufructul. (Cod civil 517, 524, 525, 542, 543).

    ART. 545

    Uzufructuarul nu este obligat decat la reparatiile de intretinere. Reparatiile cele mari raman in sarcina proprietarului, afara numai daca acestea s-ar fi cauzat din lipsa reparatiilor de intretinere de la deschiderea uzufructului, in care caz uzufructuarul este obligat a le face si pe acestea. (Cod civil 517, 531, 540, 546 si urm., 558, 998, 999, 1447 si urm.).

    ART. 546

    Reparatiile cele mari sunt acele ale zidurilor celor mari si ale boltelor, restabilirea grinzilor si acoperisului intreg, acelea ale zagazelor si ale zidurilor de sprijinire si de imprejmuire in total; toate celelalte reparatii sunt de intretinere. (Cod civil 531, 545, 547).

    ART. 547

    Nici proprietarul, nici uzufructuarul nu sunt obligati a recladi ceea ce a cazut de vechime sau s-a distruit*) din caz fortuit. (Cod civil 539, 540, 546, 557, 563 si urm., 1083).

 

---------

    *) Distrus.

 

    ART. 548

    Uzufructuarul este obligat, in cursul folosintei sale, la toate sarcinile anuale ale fondului, precum contributiile si altele ce dupa obicei sunt considerate ca sarcini ale fructelor. (Cod civil 545).

    ART. 549

    In privinta sarcinilor ce pot fi impuse pe proprietate, in cursul uzufructului, proprietarul si uzufructuarul contribuie dupa modul urmator: proprietarul este obligat a le plati si uzufructuarul a-i raspunde dobanzile, iar daca uzufructuarul le-a platit, el are dreptul de a cere capetele*) platite de la proprietar, la expirarea uzufructului. (Cod civil 550, 552, 557 si urm., 1589).

 

--------

    *) Capitalul.

 

    ART. 550

    Acel ce castiga cu titlul gratuit un uzufruct universal, sau cu titlu universal, este dator a achita in proportie cu folosinta sa si fara nici un drept de repetitiune, legatele, pensiile alimentare si veniturile rentelor perpetue sau pe viata care privesc asupra patrimoniului. (Cod civil 844 si urm., 888 si urm., 894 si urm., 902 si urm., 1639).

    ART. 551

    Uzufructuarul cu titlu particular nu se obliga la plata datoriilor pentru care fondul este ipotecat si, de va fi silit sa le plateasca, are actiune in contra proprietarului. (Cod civil 899 si urm., 905, 991, 1746 si urm., 1790 si urm.).

    ART. 552

    Uzufructuarul fie universal, fie cu titlu universal, trebuie sa contribuie impreuna cu proprietarul la plata datoriilor dupa cum urmeaza: se pretuieste valoarea fondului supus uzufructului, se defige*) in urma catimea cu care urmeaza a contribui la plata datoriilor in proportie cu valoarea zisului fond. Daca uzufructuarul voieste sa avanseze suma pentru care trebuie fondul sa contribuie, capitalul i se inapoiaza la sfarsitul uzufructului fara nici o dobanda. Iar de nu va voi uzufructuarul a face acest avans, proprietarul poate, dupa a sa vointa, sau sa plateasca dansul acea suma, si atunci uzufructuarul ii plateste dobanzile in tot cursul uzufructului, sau sa puna in vanzare o parte din averea supusa uzufructului pana se va dobandi un pret analog sumei datorite. (Cod civil 775, 893, 896).

 

-----------

    *) Se stabileste.

 

    ART. 553

    Uzufructuarul e dator a plati numai cheltuielile proceselor ce privesc folosinta si celelalte condamnatiuni la care procesele aratate pot da nastere.

    ART. 554

    Daca in cursul uzufructului, o a treia persoana face vreo uzurpare asupra fondului, sau vreo alta incercare spre a calca drepturile proprietarului, uzufructuarul este tinut a-l denunta proprietarului, caci la din contra uzufructuarul ramane raspunzator pentru toate daunele ce ar putea rezulta pentru proprietar, precum ar fi raspunzator pentru orice stricaciune s-ar face de el insusi.

    ART. 555

    Daca uzufructul are de obiect un animal si daca acesta va pieri fara culpa uzufructuarului, el nu este obligat a da proprietarului alt animal in loc, nici de a-i plati pretul.

    ART. 556

    Daca turma pe care un uzufruct a fost constituit, din intamplare sau din boala, va pieri cu totul si fara culpa uzufructuarului, acesta nu este obligat decat a-i da seama de piei sau de valoarea lor.

    Daca turma nu va pieri cu totul, uzufructuarul este dator de a inlocui numarul vitelor pierdute, prin vitele ce da sporul.

 

    Sectiunea III

    Despre stingerea uzufructului

 

    ART. 557

    Uzufructul se stinge prin moartea uzufructuarului, prin expirarea termenului pentru care uzufructul a fost acordat, prin consolidarea sau intrunirea asupra aceleiasi persoane a ambelor calitati de proprietar si de uzufructuar;

    prin neuzul dreptului de uzufruct in decurs de 30 de ani;

    prin totala desfiintare a lucrului asupra carui uzufructul era constituit. (Cod civil 969, 1154, 1156, 1890).

    ART. 558

    Uzufructul poate inceta asemenea prin abuzul ce face uzufructuarul de folosinta sa, sau aducand stricaciuni fondului, sau lasandu-l sa se degradeze din lipsa de intretinere. Creditorii uzufructuarului pot interveni in contestatiile pornite in contra-i pentru conservarea drepturilor lor; ei pot propune repararea degradarilor facute si a da garantii pentru viitor.

    Judecatorii pot, dupa gravitatea imprejurarilor, sau a hotari stingerea uzufructului, sau a lasa pe proprietar sa se bucure de fructele obiectului supus la uzufruct, cu indatorire de a plati pe fiecare an uzufructuarului sau celor ce prezinta drepturile sale o suma hotarata pana in ziua cand uzufructul urma sa inceteze. (Cod civil 545, 974).

    ART. 559

    Uzufructul care nu e acordat particularilor nu poate trece peste 30 de ani.

    ART. 560

    Uzufructul constituit pana ce o alta persoana va ajunge la o varsta hotarata, tine pana la acea epoca, chiar de ar muri zisa persoana inaintea varstei hotarate.

    ART. 561

    Vanzarea lucrului supus la uzufruct nu aduce nici o schimbare dreptului uzufructuarului; el continua a se folosi de uzufructul sau, de nu a renuntat la dansul in mod formal.

    ART. 562

    Creditorii uzufructuarului pot sa ceara a se anula renuntarea facuta in paguba lor. (Cod civil 975, 976).

    ART. 563

    Daca o parte numai a lucrului supus la uzufruct s-a distruit*), uzufructul se pastreaza asupra partii ramase. (Cod civil 1156).

 

--------

    *) Distrus.

 

    ART. 564

    De va fi uzufructul constituit numai asupra unei cladiri, si aceasta cladire va arde sau se va distrui*) din alta intamplare, sau se va darama de vechime, uzufructuarul nu va avea drept de a se folosi de pamantul pe care a fost cladirea, nici de materialele ramase. Daca uzufructul s-ar afla constituit asupra unui domeniu din care facea parte si cladirea, uzufructuarul se va folosi de pamant. (Cod civil 1156).

 

--------

   *) Distruge.

 

    CAP. 2

    Despre uz si abitatiune

 

    ART. 565

    Drepturile de uz si de abitatiune se stabilesc si se pierd in acelasi chip ca si uzufructul.

    ART. 566

    Ca si in cazul de uzufruct, nu se poate folosi cineva de aceste drepturi, fara a da mai intai cautiune si fara a face inventar. (Cod civil 540 si urm.).

 

---------

    Sotul supravietuitor nu este obligat sa dea cautiune pentru exercitarea dreptului de abitatiune ce i se cuvine in temeiul art. 4 din Legea nr. 319/1944 pentru dreptul de mostenire al sotului supravietuitor - Monitorul Oficial nr. 133 din 10 iunie 1944.

 

    ART. 567

    Uzuarul si cel ce are dreptul de abitatiune trebuie sa se foloseasca de ele ca un bun parinte de familie.

    ART. 568

    Drepturile de uz si de abitatiune se reguleaza prin titlul care le-a infiintat si primesc dupa cuprinderea lui mai multa sau mai putina intindere.

    ART. 569

    Daca titlul nu se explica asupra intinderii acestor drepturi, ele se reguleaza precum urmeaza.

    ART. 570

    Cel ce are uzul unui loc nu poate pretinde mai multe fructe din acest loc decat se cuvine pentru trebuintele sale si ale familiei sale.

    Poate pretinde si pentru trebuintele copiilor ce va avea in urma constituirii dreptului de uz.

    ART. 571

    Uzuarul nu poate ceda nici inchiria dreptul sau altuia. (Cod civil 534, 573).

    ART. 572

    Cel ce are un drept de abitatiune pe o casa poate sedea intr-insa cu familia sa, chiar de n-ar fi fost insurat la epoca cand i s-a dat acest drept.

    Cel ce are dreptul de abitatiune poate inchiria partea casei ce nu locuieste.

 

--------

    In ce priveste dreptul de abitatiune al sotului supravietuitor, a se vedea art. 4 alin. 2 al Legii nr. 319/1944 pentru dreptul de mostenire al sotului supravietuitor - Monitorul Oficial nr. 133 din 10 iunie 1944, potrivit caruia sotul supravietuitor nu va fi obligat sa dea cautiunea prevazuta de art. 566 din Codul civil. Dreptul de abitatie nu va putea fi cedat sau inchiriat, chiar si in cazul prevazut de art. 572 alin. 2 Cod civil.

 

    ART. 573

    Dreptul de abitatiune nu poate fi nici cesionat, nici inchiriat, afara de exceptia adusa la art. 572. (Cod civil 534, 571).

    ART. 574

    Daca uzuarul absoarbe toate fructele fondului, sau daca ocupa toata casa, e dator sa faca cheltuielile de cultura, reparatiile de intretinere si sa plateasca contributiile ca si uzufructuarul. Daca nu ia decat o parte din fructe sau daca nu ocupa decat o parte din casa, el contribuie in proportie cu lucrul de care se foloseste. (Cod civil 545 si urm.).

    ART. 575

    Uzul padurilor se va regula prin legi particulare.

 

---------

    A se vedea nota de la art. 529.

 

    Titlul IV

    DESPRE SERVITUTI

 

    ART. 576

    Servitutea este o sarcina impusa asupra unui imobil pentru uzul si utilitatea unui imobil avand un alt stapan.

    ART. 577

    Servitutile izvorasc sau din situatia naturala a locurilor, sau din obligatia impusa de lege, sau din conventia dintre proprietari. (Cod civil 578, 586 si urm., 620 si urm.)

 

    CAP. 1

    Despre servituti ce se nasc din situatia locurilor

 

---------

    Servitutile reglementate in acest capitol sunt in realitate un mod de determinare a insusi continutului dreptului de proprietate si a limitelor de exercitare a acestui drept.

 

    ART. 578

    Locurile inferioare sunt supuse a primi apele ce curg fireste din locurile superioare, fara ca mana omului sa fi contribuit la aceasta.

    Proprietarul inferior nu poate ridica stavili ca sa opreasca aceasta scurgere.

    Proprietarul superior nu poate face nici o lucrare spre agravarea servitutii fondului inferior.

 

-------

    A se vedea si Legea nr. 107/1996 a apelor, publicata in Monitorul Oficial nr. 244 din 8 octombrie 1996, art. 26.

 

    ART. 579

    Cel ce are un izvor pe proprietatea sa poate face orice intrebuintare cu dansul, fara insa a vatama dreptul ce proprietarul fondului inferior are dobandit sau prin vreun titlu sau prin prescriptie asupra acelui izvor.

 

--------

    1. Prescriptia achizitiva nu poate fi opusa in ce priveste bunurile care constituie domeniu public. A se vedea in acest sens si nota de la art. 1844.

    2. A se vedea, de asemenea, Legea nr. 107/1996 a apelor, publicata in Monitorul Oficial nr. 224 din 8 octombrie 1996.

 

    ART. 580

    In acest caz, prescriptia nu se poate dobandi decat prin o folosinta neintrerupta in timp de 30 de ani, socotiti din ziua cand proprietarul fondului inferior a facut si a savarsit lucrari aparente destinate a inlesni trecerea si scurgerea apei in proprietatea sa.

 

-------

    A se vedea nota de la art. 579.

 

    ART. 581

    Proprietarul izvorului nu-i poate schimba cursul cand izvorul da apa trebuincioasa locuitorilor unei comune unui sat sau unui catun.

 

--------

    A se vedea si art. 135 alin. (4) din Constitutia Romaniei.

 

    ART. 582

    Acela, a carui proprietate este pe marginea unei ape curgatoare, afara de apele care sunt declarate dependente de domeniul public prin art. 476 la titlul Despre distinctiunea bunurilor, poate lua apa pentru irigatia proprietatilor sale, fara insa a o abate de tot.

    Acela prin al carui fond trece apa o poate chiar intrebuinta in toata intinderea prin care ar avea curgere, cu indatorire numai a-i lasa cursul firesc la iesirea din proprietatea sa.

 

-------

    1. A se vedea Legea nr. 107/1996, a apelor, publicata in Monitorul Oficial nr. 224 din 8 octombrie 1996.

    2. A se vedea, de asemenea, nota de la art. 581.

 

    ART. 583

    De se ridica vreo contestatie intre proprietarii carora aceste ape pot fi trebuincioase, tribunalele*), la darea hotararii, sunt datoare sa caute a impaca interesul agriculturii cu respectul cuvenit proprietatii, observand intotdeauna regulamentele particulare si locale asupra curgerii si uzului apelor.

 

---------

    *) Instantele.

 

-----------

    1. A se vedea notele de la art. 582.

    2. A se vedea si:

    - Legea nr. 18/1991, Legea fondului funciar, republicata in Monitorul Oficial nr. 1 din 5 ianuarie 1998;

    - Legea nr. 84/1996 a imbunatatirilor funciare, publicata in Monitorul Oficial nr. 159 din 24 iulie 1996.

 

    ART. 584

    Orice proprietar poate indatora pe vecinul sau la granituirea proprietatii lipite cu a sa; cheltuielile granituirii se vor face pe jumatate.

    ART. 585

    Tot proprietarul isi poate ingradi proprietatea, afara de exceptia ce se face la art. 616.

 

    CAP. 2

    Despre servitutile stabilite de lege

 

---------

    Servitutile reglementate in acest capitol sunt in realitate un mod de determinare a insusi continutului dreptului de proprietate si a limitelor de exercitare a acestui drept.

 

    ART. 586

    Servitutile stabilite de lege au de obiect utilitatea publica, sau a comunelor, ori aceea a particularilor.

 

---------

    1. Cu privire la termenul "comuna" a se vedea Legea nr. 2/1968 privind organizarea administrativa a teritoriului Republicii Socialiste Romania, publicata in Buletinul Oficial nr. 17-18 din 17 februarie 1968, republicata in Buletinul Oficial nr. 163-165 din 20 decembrie 1968, cu modificarile ulterioare si Legea nr. 69/1991 a administratiei publice locale, republicata in Monitorul Oficial nr. 79 din 18 aprilie 1996, cu modificarile ulterioare.

    2. Cu privire la art. 586 Cod civil, a se vedea si:

    - art. 41 alin. (6) din Constitutia Romaniei din 1991;

    - Legea nr. 18/1991, Legea fondului funciar, republicata in Monitorul Oficial nr. 1 din 5 ianuarie 1998;

    - Legea nr. 84/1996, a imbunatatirilor funciare, publicata in Monitorul Oficial nr. 159 din 24 iulie 1996;

    - Legea nr. 107/1996 a apelor, publicata in Monitorul Oficial nr. 224 din 8 octombrie 1996;

    - Ordonanta Guvernului nr. 43/1997 privind regimul juridic al drumurilor, republicata in Monitorul Oficial nr. 237 din 29 iunie 1998, in baza Legii nr. 82/1998 pentru aprobarea Ordonantei Guvernului nr. 43/1997, publicata in Monitorul Oficial nr. 158 din 22 aprilie 1998;

    - Legea nr. 137/1995, Legea protectiei mediului, republicata in Monitorul Oficial nr. 70 din 17 februarie 2000;

    - Legea nr. 8/1971 pentru organizarea, administrarea si folosirea pajistilor, loturilor zootehnice si semincere, precum si a statiunilor comunale de monta, publicata in Buletinul Oficial nr. 51 din 29 aprilie 1971, cu modificarile ulterioare;

    - Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 63/1998 privind energia electrica si termica, publicata in Monitorul Oficial nr. 519 din 30 decembrie 1998, cu modificarile ulterioare;

    - Ordonanta Guvernului nr. 42/1997 privind mavigatia civila, publicata in Monitorul Oficial nr. 221 din 29 august 1997;

    - Codul aerian - Ordonanta Guvernului nr. 29/1997, publicata in Monitorul Oficial nr. 208 din 26 august 1997, aprobata si modificata prin Legea nr. 130/2000, publicata in Monitorul Oficial nr. 335 din 31 iulie 2000.

    Actele normative adoptate anterior Constitutiei Romaniei din 1991 sunt in vigoare, in masura in care nu contravin dispozitiilor acesteia [art. 150 alin. (1) din Constitutie].

 

    ART. 587

    Acele stabilite pentru utilitatea publica sau comunala au de obiect cararea sau poteca pe langa marginea raurilor navigabile sau flotabile, constructia sau reparatia drumurilor, sau alte lucrari publice sau comunale.

    Tot ce priveste acest fel de servituti se determina de catre legile sau regulamentele particulare*).

 

---------

    *) Dispozitii normative speciale.

 

---------

    A se vedea nota 2 de la art. 586.

 

    ART. 588

    Legea supune pe proprietari la osebite obligatii unul catre altul, fara chiar sa existe vreo conventie intre dansii.

    ART. 589

    Parte din aceste obligatii e regulata de catre legile asupra politiei rurale.

    Celelalte sunt relative la zidul sau la santul comun intre vecini, la cazul cand se poate inalta un contrazid, la privirea asupra proprietatii vecinului, la scurgerea stresinilor, la drumul de trecere.

 

----------

    Legea asupra politiei rurale din 25 decembrie 1868, la care se refera art. 589, a fost abrogata prin Legea din 22 martie 1937 privitoare la organizarea si incurajarea agriculturii.

 

    Sectiunea I

    Despre zidul si santul comun

 

    ART. 590

    In orase si la tara, orice zid care serveste de despartire intre cladiri sau intre curte si gradina, si intre ograde la tara, se socoteste comun, daca nu exista titlu sau semn care ar proba contrariul.

 

---------

    A se vedea:

    - Legea nr. 2/1968 privind organizarea administrativa a teritoriului Republicii Socialiste Romania - Buletinul Oficial nr. 17 - 18 din 17 februarie 1968, republicata in Buletinul Oficial nr. 163 - 165 din 20 decembrie 1968, cu modificarile ulterioare.

    - Legea nr. 69/1991 a administratiei publice locale, republicata in Monitorul Oficial nr. 79 din 18 aprilie 1996, cu modificarile ulterioare.

 

    ART. 591

    Este semn de necomunitate cand culmea zidului este dreapta si perpendiculara despre peretele de o parte, iar despre cealalta parte infatiseaza un plan inclinat; in acest caz, zidul se presupune ca apartine exclusiv proprietarului despre care exista planul inclinat.

    ART. 592

    Reparatia si recladirea zidului comun sunt in sarcina tuturor devalmasilor, si in proportie cu dreptul fiecaruia.

    ART. 593

    Cu toate acestea, fiecare coproprietar al unui zid comun poate fi aparat de a contribui la reparatii si recladiri, renuntand la dreptul sau, daca insa zidul comun nu ar sprijini vreo cladire a sa.

    ART. 594

    Fiecare coproprietar poate sa zideasca in contra unui zid comun si sa bage grinzi sau legaturi in toata grosimea zidului, lasand 54 milimetri despre vecin, fara prejudiciul dreptului ce are vecinul ca sa scurteze acele grinzi pana la jumatatea zidului, in caz cand si el ar voi a puna grinzi tot in acele locuri, sau a lipi un cos. (Cod civil 599, 610, 611).

    ART. 595

    Orice coproprietar poate sa inalte zidul comun, dar e dator a face singur cheltuiala inaltarii, reparatiile de intretinere pentru sarcina cauzata zidului comun in proportie cu inaltimea.

    ART. 596

    Daca zidul comun nu e in stare a purta greutatea inaltarii, cel ce vrea sa-l inalte e dator a-l face din intreg din temelie, cu cheltuiala sa, si orice adaos in grosime sa-l faca pe locul sau.

    ART. 597

    Vecinul care n-a contribuit la inaltare poate castiga dreptul de comunitate, platind cheltuiala pe jumatate, precum si pretul pe jumatate al locului ce s-ar fi intrebuintat pentru ingrosarea zidului.

    ART. 598

    Orice vecin al unui zid poate sa-l faca comun, in parte sau tot, platind stapanului zidului jumatatea din valoarea sa, sau jumatate din valoarea partii ce vrea sa faca comuna, precum si jumatate din valoarea locului pe care este cladit zidul.

    ART. 599

    Unul din vecini nu poate gauri zidul comun, nici sa alature sau sa sprijine pe dansul vreo lucrare, fara consimtamantul celuilalt.

    In caz de impotrivire, el nu poate face aceasta fara a regula mai intai prin experti mijloacele necesare pentru ca acea lucrare sa nu vatame drepturile celuilalt.

    ART. 600

    Fiecare poate in orase si suburbii a indatora pe vecinul sau, a contribui la cladirea si repararea ingradirii ce desparte casele, curtile si gradinile lor; inaltimea ingradirii se va hotari dupa regulamentele particulare*), sau dupa obiceiul obstesc si in lipsa de regulamente si de obicei, inaltimea zidului va fi de cel putin doi metri, socotindu-se si coama.

 

----------

    *) Dispozitii normative speciale.

 

    ART. 601

    Cand se recladeste un zid comun sau o casa, toate servitutile active si pasive se perpetua in privirea noului zid sau a noii case, fara a se putea insa ingreuna, daca recladirea s-a facut mai inainte de implinirea prescriptiei. (Cod civil 636 si urm.).

    ART. 602

    Toate santurile intre doua proprietati se socotesc comune de nu va fi titlu sau semn contrariu.

    ART. 603

    Este semn de necomunitate cand pamantul e inaltat sau aruncat numai de o parte a santului.

    ART. 604

    Santul se socoteste a fi exclusiv al acelui in partea caruia pamantul e aruncat.

    ART. 605

    Santul comun trebuie intretinut cu cheltuiala comuna.

    ART. 606

    Orice gard ce desparte doua proprietati se socoteste comun, afara daca numai una singura din doua proprietati va fi ingradita, sau de nu va fi titlu sau posesiune indestulatoare care sa constate din contra.

    ART. 607

    Nu e iertat a sadi arbori care cresc inalti decat in departarea hotarata de regulamente particulare*) sau de obiceiurile constante si recunoscute si in lipsa de regulamente si obiceiuri, in departare de doi metri, de la linia despartitoare a celor doua proprietati pentru arborii inalti si de o jumatate de metru pentru celelalte plantatii si garduri vii.

 

----------

    *) Dispozitii normative speciale.

 

    ART. 608

    Vecinul poate cere ca arborii si gardurile vii pusi la o distanta mai mica sa se scoata.

    Acela pe a carui proprietate se intind cracile arborilor vecinului poate sa-l indatoreze a le taia.

    Daca radacinile se intind pe pamantul sau are drept a le taia singur.

    ART. 609

    Arborii ce se afla in gardul comun sunt comuni ca si gardul si fiecare din ambii proprietari e in drept a cere sa-i taie.

 

    Sectiunea II

    Despre distanta si lucrarile intermediare cerute pentru oarecare constructii

 

    ART. 610

    Cel ce face un put sau o privata langa un zid comun sau nu;

    cel ce vrea sa cladeasca un camin sau o vatra, o fierarie, un cuptor sau o soba, sa-i alature un ocol de vite, sau cel ce vrea sa puie langa zid un magazin*) de sare, sau gramezi de materii corozive;

    e indatorat sa lase departarea prescrisa de regulamente**) si obiceiuri particulare asupra unor asemenea obiecte, sau sa faca lucrarile prescrise de aceleasi legi si regulamente spre a nu aduce vatamare vecinului.

 

--------

    *) Depozit.

    **) Dispozitii normative speciale.

 

--------

    Cu privire la executarea constructiilor, a se vedea:

    - Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executarii constructiilor si unele masuri pentru realizarea locuintelor, republicata in Monitorul Oficial nr. 3 din 13 ianuarie 1997, cu modificarile ulterioare;

    - Ordonanta Guvernului nr. 43/1997 privind regimul juridic al drumurilor, republicata in Monitorul Oficial nr. 237 din 29 iunie 1998, in baza Legii nr. 82/1998 pentru aprobarea Ordonantei Guvernului nr. 43/1997, publicata in Monitorul Oficial nr. 158 din 22 aprilie 1998;

    - Hotararea Guvernului nr. 525/1996 pentru aprobarea Regulamentului general de urbanism, publicata in Monitorul Oficial nr. 149 din 16 iulie 1996, cu modificarile ulterioare.

 

    Sectiunea III

    Despre vederea in proprietatea vecinului

 

    ART. 611

    Unul din vecini nu poate face, fara consimtamantul celuilalt, nici intr-un chip, fereastra sau deschidere intr-un zid comun.

    ART. 612

    Nimeni nu poate avea vedere sau ferestre spre vedere, nici balcoane sau alte asemenea asupra proprietati ingradite sau neingradite a vecinului sau, de nu va fi o distanta de 19 decimetri intre zidul pe care se deschid aceste vederi si proprietatea vecina.

    ART. 613

    Nimeni nu poate avea vederi piezise pe proprietatea vecinului de nu va fi o distanta de sase decimetri.

    ART. 614

    Distanta de care este vorba in cele doua articole precedente se socoteste de la fata zidului, pe care s-a deschis vederea si, de vor fi balcoane sau alte asemenea, de la linia lor cea dinafara pana la linia de despartire a celor doua proprietati.

 

    Sectiunea IV

    Despre picatura stresinilor

 

    ART. 615

    Tot proprietarul este dator a-si face streasina casei sale astfel incat apele din ploi sa se scurga pe terenul sau, sau pe ulite, iar nu pe locul vecinului sau.

 

    Sectiunea V

    Despre dreptul de trecere

 

    ART. 616

    Proprietarul al carui loc este infundat, care nu are nici o iesire la calea publica, poate reclama o trecere pe locul vecinului sau pentru exploatarea fondului, cu indatorire de a-l despagubi in proportie cu pagubele ce s-ar putea ocaziona.

    ART. 617

    Trecerea trebuie regulat facuta pe partea ce ar scurta calea proprietarului fondului inchis, ca sa iasa din drum.

    ART. 618

    Cu toate acestea trebuie a se alege trecerea prin locul ce ar pricinui o mai putina paguba acelui pe al carui loc trecerea urmeaza a fi deschisa.

    ART. 619

    Actiunea de despagubire in cazul prevazut prin art. 616 este prescriptibila; iar trecerea trebuie sa urmeze dupa prescriptie, desi actiunea de indemnitate nu s-ar mai putea admite.

 

    CAP. 3

    Despre servitutile stabilite prin faptul omului

 

    Sectiunea I

    Despre osebite feluri de servituti ce se pot stabili asupra bunurilor

 

    ART. 620

    Este iertat proprietarilor a stabili pe proprietatile lor, sau in folosul proprietatilor lor, orice servitute vor gasi de cuviinta, pe cat timp aceste servituti nu vor impune persoanei proprietarului fondului servient*) obligatia unui fapt personal, si pe cat timp aceste servituti nu vor fi contrarii ordinii publice.

    Uzul si intinderea servitutilor stabilite astfel se reguleaza prin titlul ce le constituie, si in lipsa de titlu, dupa regulile urmatoare. (Cod civil 5, 623 si urm., 969).

 

---------

    *) Supus servitutii.

 

    ART. 621

    Servitutile sunt stabilite sau in folosul cladirilor, sau in folosul pamantului. Cele de felul dintai se numesc urbane, chiar cand cladirile pentru care servitutile sunt instituite se vor afla nu numai in oras, dar si la tara; cele de al doilea fel se numesc rurale.

    ART. 622

    Servitutile sunt sau continue sau necontinue.

    Servitutile continue sunt acelea al caror exercitiu este sau poate fi continuu, fara sa aiba trebuinta de faptul actual al omului; astfel sunt apaducele*), scursurile apelor, ferestrele si altele asemenea. Servitutile necontinue sunt acelea care au trebuinta de faptul actual al omului spre a fi exercitate, astfel este dreptul de trecere, de a lua apa din fantana, de a paste vite si alte asemenea.

    Servitutile sunt aparente sau neaparente. Servitutile aparente sunt acelea care se cunosc prin lucrari exterioare, precum: o usa, o fereastra, o apaducere**); servitutile neaparente sunt acelea ce n-au semn exterior de existenta lor, precum spre exemplu, prohibitiunea de a zidi pe un fond, sau de a nu zidi decat pana la o inaltime determinata.

 

---------

    *) Apeduct.

    **) Apeductele.

 

    Sectiunea II

    Despre modul cu care se stabilesc servitutile

 

    ART. 623

    Servitutile continue si aparente se dobandesc prin titlu sau prin posesiune de 30 ani. (Cod civil 622, 1846 si urm., 1890).

 

--------

    1. Prescriptia achizitiva nu poate fi opusa in ceea ce priveste bunurile care constituie domeniu public. A se vedea in acest sens si nota de la art. 1844.

    2. Cu privire la ocrotirea servitutilor continue si aparente, a se vedea Codul procedura civila, art. 674 si urm.

 

    ART. 624

    Servitutile continue neaparente si servitutile necontinue si neaparente nu se pot stabili decat prin titluri. (Cod civil 622, 628, 1846 si urm.).

    ART. 625

    Destinatiunea proprietarului tine loc de titlu in privinta servitutilor continue si aparente. (Cod civil 622).

    ART. 626

    Nu poate fi destinatiune a proprietarului decat numai cand se va dovedi ca cele doua fonduri acum despartite au fost averea aceluiasi proprietar, si ca printr-insul s-au pus lucrurile in starea din care a rezultat servitutea.

    ART. 627

    Daca proprietarul a doua proprietati, intre care exista un semn vazut de servitute, instraineaza una din proprietati, fara ca contractul sa contina nici o conventie atingatoare de servitute, ea urmeaza de a exista intr-un mod activ sau pasiv in favoarea fondului instrainat, sau asupra fondului instrainat. (Cod civil 1349).

    ART. 628

    Titlul constitutiv al servitutii, in privinta servitutilor ce nu se pot dobandi prin prescriptie, nu poate fi inlocuit decat prin titlu de recunoastere a servitutii si dat din partea proprietarului locului aservit. (Cod civil 1189).

    ART. 629

    Cand se stabileste o servitute se intelege ca se acorda totdeodata si toate mijloacele spre intrebuintarea ei.

    Astfel servitutea de a lua apa din fantana altuia trage cu sine si dreptul de trecere.

 

    Sectiunea III

    Despre drepturile proprietarului fondului caruia se cuvine servitutea

 

    ART. 630

    Acela carui se cuvine o servitute are dreptul a face toate lucrarile trebuincioase spre a se sluji cu dansa si spre a o pastra.

    ART. 631

    Aceste lucrari se fac cu cheltuiala sa, iar nu cu cheltuiala proprietarului fondului supus, afara numai cand se va stabili altfel in titlul de stabilire a servitutii.

    ART. 632

    In cazul chiar unde proprietarul fondului supus este insarcinat prin titlu a face cu cheltuiala sa lucrarile trebuincioase pentru a se servi de servitute sau a o pastra, el poate totdeauna a se scuti de aceasta sarcina, lasand fondul supus in dispozitia proprietarului fondului carui se cuvine servitutea.

    ART. 633

    Daca proprietatea pentru care s-a stabilit servitutea s-ar imparti, servitutea ramane tot aceeasi pentru fiecare parte, fara ca fondul supus sa se ingreuneze. Astfel, de va fi un drept de trecere, toti devalmasii vor fi indatorati a-l exercita prin acelasi loc.

    ART. 634

    Proprietarul fondului supus servitutii nu poate face nimic spre a-i scadea intrebuintarea sau a i-o ingreuna. Astfel nu poate schimba starea locurilor, nici stramuta exercitarea servitutii dintr-un loc intr-altul, decat acela unde servitutea a fost din inceput stabilita. Cu toate acestea, daca acea stabilire primitiva a devenit mai impovaratoare proprietarului fondului supus, sau daca il opreste a-si face pe dansul reparatii folositoare, va putea oferi proprietarului celuilalt fond un loc ce ar avea aceeasi inlesnire pentru exercitarea drepturilor sale, si acesta nu va putea refuza.

    ART. 635

    Insa si acela ce are un drept de servitute nu-l poate intrebuinta decat dupa cuprinderea titlului sau, fara a putea face nici in fondul supus servitutii, nici in fondul pentru care servitutea este infiintata, vreo schimbare impovaratoare celui dintai fond.

 

    Sectiunea IV

    Despre modul stingerii servitutilor

 

    ART. 636

    Servitutile inceteaza cand lucrurile se gasesc in astfel de stare, incat servitutea nu se poate exercita.

    ART. 637

    Ele renasc daca lucrurile sunt restabilite intr-un chip incat servitutile sa se poata exercita, afara numai de nu ar fi trecut un spatiu de timp indestulator spre a se putea presupune ca s-a desfiintat servitutea, dupa cum se zice la art. 640. (Cod civil 1798).

    ART. 638

    Orice servitute este stinsa cand fondul catre care este datorita si acela ce o datoreste cad in aceeasi mana. (Cod civil 1154, 1798).

    ART. 639

    Servitutea este stinsa prin neuz in curs de 30 ani. (Cod civil 1890).

    ART. 640

    Acesti treizeci de ani se numara dupa osebite feluri de servituti, sau din ziua de cind a incetat de a se folosi de dansa cand este vorba de servituti necontinue, sau din ziua de cand s-a facut un act contrar servitutii continue.

    ART. 641

    Modul servitutii se poate prescrie ca si servitutea si cu acelasi chip.

    ART. 642

    Daca proprietatea in folosul carei s-a stabilit servitutea este a mai multor coproprietari, intrebuintarea din partea unuia popreste prescriptia in privinta celorlalti. (Cod civil 1036).

 

--------

    Dispozitia art. 642 este deopotriva aplicabila si in cazul proprietatii comune in devalmasie.

 

    ART. 643

    Daca dintre coproprietari se gaseste unul in contra carui prescriptia nu s-a putut aplica, precum un minor, acela pastreaza dreptul tuturor celorlalti coproprietari. (Cod civil 1876).

 

--------

    A se vedea, de asemenea, nota de la art. 642.

 

    CARTEA III

    DESPRE DIFERITELE MODURI PRIN CARE SE DOBANDESTE PROPRIETATEA

 

    ART. 644

    Proprietatea bunurilor se dobandeste si se transmite prin succesiune, prin legate, prin conventie si prin traditiune. (Cod civil 651 si urm., 800 si urm., 942 si urm.).

 

---------

    A se vedea si Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publica si regimul juridic al acesteia, publicata in Monitorul Oficial nr. 448 din 24 noiembrie 1998.

 

    ART. 645

    Proprietatea se mai dobandeste prin accesiune sau incorporatiune, prin prescriptie, prin lege si prin ocupatiune. (Cod civil 482 si urm., 1837 si urm.).

 

--------

    A se vedea nota de la art. 644.

 

    ART. 646

    Bunurile fara stapan sunt ale statului. (Cod civil 477,680).

 

-------

    A se vedea si Ordonanta Guvernului nr. 128/1998 pentru reglementarea modului si conditiilor de valorificare a bunurilor legal confiscate sau intrate, potrivit legii, in proprietatea privata a statului, publicata in Monitorul Oficial nr. 328 din 29 august 1998, aprobata si modificata prin Legea nr. 98/1999, publicata in Monitorul Oficial nr. 44 din 31 ianuarie 2000, cu modificarile ulterioare.